După ce am făcut eu câteva torturi mi se părea că totul e posibil, aşa că m-am oferit să-i fac tortul de nuntă surioarei mele Deny. Tot uitându-mă la torturile doamnei Viorica ştiam deja şi modelul… urma să fac o grămadă de trandafiri crem, care să curgă într-o frumoasă ghirlandă pe tot tortul. Mirilor le-a plăcut ideea şi eu abia aşteptam momentul. Nici nu părea aşa greu… asta până m-am apucat 😀

Trandafirii ca trandafirii, mi-a luat ceva până i-am făcut pe toţi 55, dar problema mai gravă a fost după ce am îmbrăcat etajele în fondant şi le-am pus unul peste altul. Scosesem tot din frigider şi ştiam sigur că încape. Nu mă gândisem însă că s-ar putea să nu fiu in stare să mut singură tortul de pe masă în frigider :D. Era ora 2 noaptea, un moment nu tocmai potrivit de dat telefoane şi chemat lumea să mă ajute… Tortul nu era chiar atât de greu (nu ştiu sigur cate kg avea, dar în mod sigur peste 10), numai că pentru mine era destul de greu de manevrat. Am târâit masa fix până la frigider şi de acolo am reuşit în cele din urmă să-l mut. Buuun, aveam tortul în frigider, trandafirii pregătiţi, mai trebuia să mai duc tortul pană la Paşcani şi să pun trandafirii pe el. Trebuie să recunosc că am avut ceva emotii cu acest tort şi mi-am promis că nu o să mai fac niciodata un tort aşa mare :). Nu de alta, dar chiar nu aş fi vrut să-i stric seara nunţii lui Puchi ducându-i un tort vai de capul lui… mai ales că eu am insistat să-l fac şi am asigurat-o că o să iasă foarte bine… Cu transportul nu au fost probleme, am făcut răcoare în maşină şi Cristina, prietena Denisei, a stat în spate să păzească tortul. Nu cumva să zboare de pe placa de lemn pe care era pus. Am încercat şi eu să merg mai încet şi totul a fost ok.

Am lăsat tortul la restaurant şi urma ca fix înainte de a fi servit să aşez trandafirii pe el. Asta nu a fost o idee prea bună… Pe la 4 dimineaţa, într-o bucătărie nu prea mare, şi cu toţi angajaţii restaurantului pe lângă mine (voiau fix atunci să vadă toţi ce fac) m-am apucat eu de aşezat trandafirii. Atunci mi se păruse că îi aranjasem ok, dar când am văzut pozele n-am mai avut aceeaşi impresie… În realitate arată mai bine ca în poze, serios, toată lumea a zis asta – eu acum de fapt încerc să mă conving în primul rând pe mine :)… Cel mai important este că Deny şi Marius au fost foarte multumiţi de tortul lor şi toţi invitaţii au fost super incântaţi :). Şi nu doar de felul în care arată. Am primit o grămadă de laude şi pentru conţinut. A fost un tort foarte gustos, cu blat de ciocolată, mousse de ciocolată amăruie, cremă de lamaie şi mousse de mascarpone.

Casă de piatră Deny si Marius! Să fiţi fericiţi o viaţă-ntreagă! :*:*